Un cocoș călătorea pe un drum lung, alături de un câine. Înainte să ajungă la destinație, pe cei doi i-a prins noaptea. Găsind un copac mare și gros, au hotărât să innopteze la adăpostul lui. Câinele s-a ghemuit la baza copacului în timp ce cocoșul s-a cocoțat sus, pe o ramură mai înaltă.

Dimineața, cum îi este obiceiul, cocoșul a început să cânte. O vulpe l-a auzit, s-a apropiat și s-a gândit cum să îl păcălească, să ajungă la el ca să-l mănânce. Vulpea veni chiar sub ramura cocoșului și începu să îl laude cu glas mieros. Îi spunea ce glas frumos are și că ar vrea să îl cunoască personal pe cel ce cântă așa frumos. Auzind acestea, cocoșul îi spuse vulpii să vină la el, să dea ocol copacului până va ajunge la portarul său ce îi va da voie să urce. Ocolind copacul, vulpea ajunse la câine care o înșfăcă imediat în colți.

Morala aceste fabule este că cel ce va vrea răul altuia mai devreme sau mai târziu va ajunge să regrete. O altă morală ar fi că cei slabi și aparent fără apărare au uneori prieteni puternici.

 – Arh. Andrei Samoil, co-fondator Academia 1,61

0 Comments

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*