'Wide Game-ul este ceva ce nu poate fi povestit'- Daniel despre tabăra de supraviețuire

Bine…

Am ajuns la ora 6 fără 20 în Piața Victoriei. Aproape toată lumea era ajunsă în minunata parcare din fața Palatului Victoria. Andrei era agitat și explica ceva pe-acolo, dar eram prea somnoros ca să îmi amintesc ce povestea.. Eram destul de retras pentru că nu cunoșteam pe nimeni. Am urcat în autocar si m-am așezat pe scaun. Atunci l-am cunoscut pe Divi. Am vorbit câte ceva și am început să ne împrietenim. Ce s-a întâmplat în autocar nu e prea interesant.

Am coborât la vreo 6-7 km de Iezerul Latoriței. Drumul pe jos prin pădure a fost foarte mișto! M-am împrietenit repede cu Nichi și Corina și drumul de aproape 5 ore nici nu s-a simțit.

Wide Game-ul este ceva ce nu poate fi povestit. Intensitatea acestui joc trebuie simțită pe pielea fiecăruia. A fost pentru mine o experiență inedită și aș repeta oricând acest joc care conține foame, ore de nesomn, distracție, râsete, probe la 6 dimineața, dormit sub cerul liber, spălat în apă rece de munte, dar nimic nu se compară cu ceea ce îți inspira acest joc. Câștigarea probelor te ridică, iar pierderea lor te poate face să cedezi sau chiar să te facă să renunți la tot.

Wide Game-ul, Andrei, Anca, Marian și Lavinia te învață foarte multe lucruri pe care nu le uiți niciodată.

Aș recomanda oricui să experimenteze această tabără. Te învață să împarti orice, de la mâncare și apă până la șosete și tricouri. Recomand oricui aceasta experiență și abia aștept să o repet.

– Daniel Timofte, 17 ani

0 Comments

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*