Orientarea în pădure cu harta și busola

Singuri, în pădure și nu se vede nicio potecă. Frunzele foșnesc, în dreapta peisajul arată exact la fel cum arată și în stânga, nu este niciun reper și este târziu. Mai au doar câteva ore de lumină. Micul grup stă la un loc, în jurul unei hărți plină de semne și marcaje ciudate, învârtind frenetic o busolă. Oare se vor descurca? 

 

Andrei Samoil, fondatorul Academiei 1,61 ne vorbește despre cum poți să fii mereu pregătit de neprevăzut atunci când mergi cu copilul tău în pădure sau la munte. Totul începe cu o poveste, așa cum se întâmplă și în taberele, excursiile şi activităţile altfel pe care le organizează. Indiferent dacă este vorba de tabere de supravieţuire, excursii în pădure, cursuri SCUBA  sau tabere de creaţie, programele sunt atent gândite ca să le dezvolte participanţilor inteligenţa cognitivă, emoţională şi socială.

 

Siguranță copiilor în pădure sau la munte 

 

Atunci când vorbim despre timp liber, toți căutăm experiențe memorabile, inedite și amuzante. De multe ori, o plimbare în natură, pe munte sau în pădure, singuri sau cu familia, poate fi exact acest gen de experiență. Totuși, pentru a nu fi surprinși de o turnură nedorită a evenimentelor și plimbarea să fie memorabilă doar într-un sens pozitiv, este bine să planificăm cu atenție ce urmează să facem și să luăm în calcul cât mai multe scenarii negative. Unii ar spune că sunt prăpăstios, dar motivul pentru care am reușit să ies cu bine din toate situațiile neplăcute cu care m-am întâlnit a fost faptul că am întotdeauna câte o soluție pentru fiecare scenariu posibil. Trebuie să ne punem doar întrebări și să avem răspunsurile pregătite: Ce fac dacă începe ploaia? Ce fac dacă mă rătăcesc? Ce variante am să cer ajutor dacă mă lovesc? Cum să fac să găsesc drumul bun?

 

Tocmai ca să am răspunsurile la aceste întrebări, recomand ca niciodată să nu plecăm în natură fără bagajul minim de supraviețuire. (Sigur, denumirea sună poate pompos, dar această mică gentuță conține elemente care ne pot rezolva multe probleme.) Nelipsite ar trebui să fie harta și busola, o folie de supraviețuireun briceag, câteva moduri testate în care putem aprinde focul și o trusă de prim-ajutor, pe lângă alte lucruri mai mult sau mai puțin opționale. Totuși, chiar dacă avem acest minim bagaj, el în sine nu este suficient. Așa cum spuneam mai sus, trebuie să ne asigurăm că posedăm și cunoștințele (schemele, soluțiile) pentru a folosi corect trusa de supraviețuire. Trebuie să știm cum se folosește busola, trebuie să înțelegem că harta este inutilă fără busolă (și invers), să învățăm cum se poate construi un adăpost de urgență, cum se poate face focul chiar în condiții de umiditate mare, sau, cel mai important, care este cel mai bun mod în care putem să cerem ajutor dacă avem o problemă.

 

Despre învingerea temerilor – zona de confort

 

În cei 15 ani de experiență în implementarea atelierelor și programelor noastre de educație non-formală pentru copii și adulți am observat un lucru foarte interesant. Dezvoltarea personală (creșterea) se produce atunci când copilul sau adultul este scos din sfera sa de confort și se vede nevoit să găsească soluții, să se descurce, să-și facă un plan și să vizualizeze rezultatul pe care vrea să îl obțină. Practic, indiferent dacă vorbim despre copii sau despre noi – adulții, toți ne-am format o sferă de confort în jurul nostru unde operăm mare parte din timp și în care ne simțim bine, în siguranță și protejați. Dezvoltarea, însă, se produce predominant când ieșim din sfera de confort, când suntem suficient de motivați și concentrați să găsim soluții de a reveni la starea noastră de siguranță. Astfel, așa cum începem să învățam doar cu câteva zile înaintea unui examen (care se apropie și ne scoate din sfera de confort), sau așa cum nu ne gândim cum se repară mașină sau calculatorul decât atunci când ne lasă baltă când ne este lumea mai dragă, de fiecare dată trebuie să apară un element exterior care să ne scoată din zonă noastră de siguranță. Singuri, prin puterile noastre, ne este foarte greu să ieșim din această sferă chiar dacă suntem conștienți că oricând ar putea apărea un astfel de eveniment mai puțin plăcut (cel puțin la început). Astfel, cel mai important lucru pe care trebuie să îl avem cu noi în trusa de supravițuire este o minte lucidă și obișnuită să gândească soluții și scheme pentru a rezolva cu succes situațiile neprevăzute.

 

Cum îl înveți pe copil să se orienteze în pădure cu harta și busola

 

Programul Academia 1,61 pornește exact de la acest principiu și își propune dezvoltarea personală a participanților, scoțându-i din sferă de confort (într-un mod plăcut) prin activități și turism de aventură. Practic, încercăm să creăm programe în care participanții să se simtă pe picioarele lor, să simtă că nu sunt supravegheați (deși sunt întotdeauna monitorizați) și să înțeleagă că ei sunt singurii responsabili pentru reușita sau eșecul lor, ajungând să se implice și să se confrunte direct și practic cu probleme reale.

 

În cazul grupului de copii de la începutul articolului, înainte să plece pe traseu, un formator le-a explicat răbdător că primul pas în a se orienta este poziționarea corectă a hărții în raport cu terenul. Pentru asta, nordul indicat pe hartă va trebui să coincidă cu nordul geografic arătat de busolă. Apoi, spunea formatorul, este important să știm unde suntem și unde vrem să ajungem. Acum, dacă avem aceste elemente, este aproape imposibil să ne mai rătăcim. Observând corect pe hartă de unde plecăm și unde vrem să ajungem ne stabilim drumul, identificăm poteca sau azimutul (direcția exprimată în grade pe busolă) pe care vrem să mergem și nu mai avem decât să urmam direcția aleasă și periodic să confirmăm că suntem pe drumul cel bun.

 

Grupul de la începutul articolului, pierdut în pădure, a fost atent la instructaj, a înțeles cum se folosesc împreună harta și busola și nu este deloc speriat. A fost decizia lor, comună, să părăsească poteca și să meargă direct, în linie dreaptă către următorul punct de control pentru că, identificând locul în care se află, au văzut că urmând poteca ar fi făcut un ocol prea mare. Sigur, le-a fost frică la început, au fost speriați când s-au trezit singuri în pădurea deasă și întunecată, dar văzând că găsesc unul după celălalt punctele de control, singuri, prin propriile lor forțe, doar aplicând ce au învățat, au căpătat încredere și acum flueira veseli așteptând următoarea probă. Acum știu, sau măcar intuiesc că sunt independenți și mult mai puternici decât acum câteva ore. Undeva în spatele lor, ascuns după un copac gros, un instructor transmite râzând prin stație că sunt pe drumul cel bun și mai au câteva minute până la sosire.

 

Articol preluat de pe Melc-Codobelc și SuntParinte.ro:

http://www.melc-codobelc.ro/editoriale/orientare-in-padure-cu-harta-si-busola/

http://www.suntparinte.ro/orientarea-in-padure-cu-harta-si-busola

 

0 Comments

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*