Vine Mirel la mine și îmi recomandă un film: ”I AM”
Mirel este, din acest an, responsabilul nostru cu fotografiile și filmările. Este un băiat pe care îl apreciez tare mult pentru că se luptă cu dinții să învețe, să înțeleagă, să devină mai bun, să-și găsească un drum potrivit lui, deși școala și mediul în care a stat până acum nu l-au ajutat prea mult în acest sens. Mi se par admirabile determinarea, seriozitatea, dorința de etică profesională și tenacitatea cu care caută să-și urmeze pasiunile și să-și găsească o soluție de viață din asta.
Dar acest articol nu este despre Mirel, ci despre discuția pe care am avut-o cu el:
Deci, vine Mirel la mine și îmi recomandă filmul ”I AM”. (Vă recomand și eu filmul. Deși unele argumente sunt puțin trase de păr, este foarte interesant și cu siguranță dă de gândit.) Și după ce îmi recomandă filmul mă întreabă: ”Bă, Andrei, tu te-ai gândit să mergeți în taberele voastremai mult pe empatie și pe colaborare, să nu mai folosești competiția?”
Mi-a înflorit un zâmbet mare pe față pentru că, așa cum spuneam, îmi place de Mirel și de întrebările lui și am stat puțin să mă gândesc ce să-i răspund. Mirel tocmai se întorsese din dificila, competitiva și tumultoasa noastră tabără de supraviețuire din acest an și, astfel, filmul pe care îl văzuse i-a dat de gândit, fiind puțin spre polul opus față de filmul din tabără.
Ca să-i răspund, i-am făcut un desen. Pe acesta:
Cinci puncte coliniare pe o tramă de cinci pe cinci. L-am întrebat ce îi inspiră. A zis ”ordine”, a zis ”echilibru”, ”simetrie”, ”șir”. Alți copii, când le-am dat același exercițiu au propus și alte noțiuni. Unii au zis chiar ”război”, probabil gândindu-se la un șir de soldați. Copiii au astfel de idei ciudate și minunate.
Eu m-am legat de ”simetrie” și l-am întrebat apoi pe Mirel cum ar exprima ”asimetrie”. Am desenat din nou punctele haotic pe tramă. Cam așa. Și l-am întrebat dacă asta îi inspiră ”asimetrie”. A zis că nu, ci că doar ”haos”.
Apoi am desenat aceeași linie de cinci puncte coliniare doar că pe unul l-am mutat un spațiu la dreapta. Acum Mirel a fost de acord că punctele inspiră ”asimetrie”.
”Păi, vezi?” i-am spus, ”Așa este și în tabere: Ca să creez ”asimetrie” am creat întâi ”simetrie” și apoi am stricat-o! Ca să creez nevoia de empatie, mai întâi trebuie să creez conflict. Altfel, este doar o vorbărie lungă și o serie de sfaturi la nivel teoretic.”
Altfel spus, când punctele erau puse haotic, era greu de înțeles că mă refer la asimetrie. La fel, dacă am aștepta ca empatia și colaborarea să apară de la sine, uneori vor apărea dar la mulți nu o vor face. De multe ori, unii copii găsesc competiție, luptă și înfruntare acolo unde nici nu ar trebui să fie așa ceva. Deci ideea de empatie va apărea haotic. Totodată, dacă aș povesti mult despre empatie – o emoție în sine și destul de greu de descompus logic – ar fi destul de greu de înțeles și mai ales de simțit de către participanți. Așa că ne-am propus să creăm nevoia de empatie și să vorbim apoi despre ea. Așa sigur o vom pune în valoare.
Și ce mod mai bun de a crea nevoia de empatie și colaborare decât târâind un grup de adolescenți peste 3 munți pe parcursul unei săptămâni sau lăsând un alt grup de adolescenți singuri în pădure, să-și facă singuri adăposturi împotriva ploii și să mai faci și o regulă de joc în care câștigă puncte dacă echipele își sting una alteia focul făcut cu greu și cu lemne ude?
În cadrul taberei de spraviețuire, la un moment dat, punctual, am propus chiar un ”premiu” în puncte, de cinci ori mai mare decât era normal, pentru cei ce ar fi stins focul unei echipe adverse. Știți ce s-a întâmplat? Nimic! Deși copiii și-au pus problema, TOȚI au hotărât că sub nicio formă nu ar stinge focul altei echipe (mai ales în pragul nopții sau când ploua și era frig).
Și iată empatia generată din război, asimetria generată din simetrie.
Cred că, pentru a putea înțelege un principiu și o atitudine, de multe ori este nevoie să simțim efectele opusului acesteia ca să ajungem să credem în ea. Cred că același mecanism poate funcționa și cu alte noțiuni ca ”onoare”, ”structură”, ”ordine”, ”determinare” și multe altele. Întrebarea este, însă, dacă avem curaj să ne lăsăm să simțim pe pielea noastră efectele opusului. Și, mai mult, dacă avem curaj să ne asumăm aceste efecte?
Articol de pe blogul lui Andrei Samoil, www.andreisamoil.ro.
