OK, a nins! Și este zăpadă pe pârtii! În sfârșit… Foarte mulți se gândesc să meargă la munte și unii se gândesc chiar să învețe să schieze. Bravo, curajoșilor!
Dar știți cum să începeți?
Dacă abordați problema cu cap, o să fie bine, o să vă distrați și, în câteva zile, veți fi învățat să alunecați și să controlați alunecarea pe zăpadă. Noi ne facem un punct de glorie din faptul ca nu am avut participant la excursiile noastre care după trei zile să nu reușească să coboare o pârtie albastră (ușoară).
Pe de altă parte, dacă nu abordați problema cu cap, s-ar putea să vă simțiți groaznic și să nu vă mai dorți să schiați vreodată. În pregătire stă totul!
În primul rând, ar trebui să vorbim despre așteptările pe care le aveți. Trebuie să vă așteptați la următoarele:
- O să cădeți. Des. Nu aveți cum să nu cădeți, dar nu este nici pe departe atât de rău ca atunci când cădeți pe asfalt, într-o baltă, așteptând autobuzul. Este moale și nu doare prea tare. Și mie mi se întâmplă să mai cad. Nu este rușine, nu este nicio problemă, uneori este chiar distractiv.
- Vă va fi greu să vă ridicați. Și situația va fi frustrantă. Pentru că avem în picioare schiuri și clăpari, nu putem indoi laba piciorului ca să ne ridicăm ușor așa că (în caz că nu sunteți foarte mobili sau nu aveți o inteligență motrică ieșită din comun) primele dăți vă veți chinui. De altfel, acesta este și primul exercițiu cu care începem pe pârtie și nu mergem mai departe până când nu reușește toată lumea să se ridice.
- Alții vor schia mult mai bine decât voi, mai relaxați, fără să obosescă, fără să cadă atât de des și asta va fi, de asemenea, frustrant. Trebuie să țineți minte că nu este o competiție. Fiecare va progresa în ritmul lui și, dacă veți insista să progresați mai repede decât puteți, vă veți expune unor riscuri inutile. În principiu, instructorii (dacă i-ați ales bine) vor avea grija de toată lumea și inclusiv de voi.
- În primele două zile veți pendula între groază și plictiseală. Este normal și va trece. Teoretic, undeva la sfârșitul celei de-a doua zi veți descoperi că sunteți funcționali (deși foarte lenți comparativ cu alții) și că nu mai sunteți în pericol să muriți. (Nu că ați fi fost vreodată) Și atunci vă veți bucura și va fi bine.
Acum, că am stabilit cam la ce ar trebui să vă așteptați, va trebui să aveți grijă cum vă pregătiți ca să nu lăsați să vă strice experiența câteva lucruri pe care le puteți preveni.
Să nu vă fie prea frig sau prea cald. (Și da, se poate să vă fie prea cald pentru că veți face destul de mult efort.)
Pentru asta, este bine să vă îmbrăcați corespunzător. Blugii nu sunt o idee bună pentru că (așa cum am mai spus) veți cădea, se vor murdări de zăpadă, se vor uda și vă va fi frig. Este bine să aveți pantaloni de schi impermeabili și să aveți mai multe straturi de haine și bluze de corp pe voi pe care să le scoateți sau să le puneți la loc în funcție de cât de frig vă este. Nici dacă vă este prea cald nu este bine pentru că veți transpira, vă veți uda și, apoi, în perioadele de repaos, vi se va face frig. Sau pur și simplu vă veți simți inconfortabil.
De asemenea, nu uitați de mănuși. Odată, schiind fără mănuși, în zăpadă grea (plină de apă), în aprilie, într-o perioadă surprinzător de călduroasă, m-am dezechilibrat și m-am sprijinit din instinct, de pârtie, cu mâna goală. M-a durut de aproape mi s-a tăiat filmul. Combinația de frecare intensă cu zăpada rece și udă a fost îngrozitoare. Deci nu uitați de mănuși.
Casca este, de asemenea, foarte importantă. Mult timp nu am purtat așa ceva, considerând-o o fiță sau rezervată celor care participă la competiții. Apoi, un amic era să o pățească foarte rău. Era în Bansko, pe un traverseu ușor de pe pârtia albastră (de începători), avea casca pe rucsac (nu știu de ce nu era pe cap) și a căzut. Primul lucru pe care l-a spus la telefon a fost că nu mai vede. A fost evacuat de salvamont și a fost operat la cap într-un spital îngrijorător de jegos din Bulgaria. De atunci, port întotdeauna cască și, de când am început să organizez excursii și tabere de schi, nu am acceptat niciodată participanți care să nu poarte.
Un alt element foarte important este alegerea încălțărilor. Schiurile vă vor fi alese de cei de la centrele de închirieri care vor ști ce să vă recomande. La fel și bețele sau placa de snowboard. Dar, la încălțări, voi veți ști cel mai bine. Nu poate ști instructorul sau vânzătorul cum vă simțiți voi în clăpari. Practic, piciorul nu ar trebui să se miște de pe o laterala pe alta dar ar trebui să puteți să vă mișcați degetele. Dacă laba piciorului se va mișca pe lateral, nu veți putea controla schiurile și vă puteți rupe sau entorsa piciorul. Dacă nu vă veți putea mișca degetele, clăparul este prea fix și vă va fi frig în el până la sfârșitul zilei. NU SCHIAȚI NICIODATĂ CU CLĂPARII DESFĂCUȚI SAU LEGAȚI SUPERFICIAL! Aceasta este cea mai comună cauză a accidentelor.
Alte lucruri de reținut despre clăpari ar fi că nu corespund întotdeauna cu numerele de la pantofi, iar culoarea lor nu influențează performanțele posesorului… Același lucru este valabil și pentru schiuri, bețe, plăci sau haine în general.
Poate cel mai important lucru dintre toate ar fi să vă alegeți un instructor sau un monitor. Și aici este treabă grea. Mulți își aleg profesorul în funcție de performanțele sale sportive dar nu este neapărat o regulă. La fel ca în multe domenii, un schior bun nu este neapărat și un profesor bun iar un profesor bun nu este nepărat un profesionist de top. De la un punct, devin două meserii diferite. Alegeți omul care vă vorbește pe limba voastră, care este în stare să vă explice cu răbdare și structurat, omul cu care simțiți că vă potriviți.
În încheiere și nu în ultimul rând, nu uitați să vă distrați!
Articol preluat de pe blogul personal al lui Andrei, www.andreisamoil.ro.
