Cu cine merge copilul în tabără? – Andrei Samoil
Plecarea copilului în tabără sau în excursie este un eveniment marcant în viața de familie. Dacă totul merge bine, această experiență este benefică pentru cel mic care devine mai independent, mai puternic și învață (printre altele) cum să se comporte în societate, între alți copii, cum să trăiască alături de ei și să intracționeze corect, fără filtrul, supravegherea și salvarea oferite de părinți. Este un moment în care cordonul ombilical se rupe, cei mici devin mai independenți și își încep cu adevărat viața socială. Și asta doar pentru că ajung să doarmă câteva zile departe de casă. Plecarea copilului în tabără poate fi o experiență foarte bună pentru cel mic. Însă, la fel de bine poate fi una traumatizantă. Cu cine se duce copilul în tabără?
Zilele trecute auzeam o știre despre un profesor de religie care a gestionat greșit (sau nu a vrut să gestioneze) programul copiilor carora le-a organizat o vizită la Catedrala din Alba Iulia, astfel încât cei mici au ajuns să hălăduie pe străzi, noaptea, prin ger și, în sfârșit, să doarmă în catedrală, în strane. Nu știu, și poate nici nu este atât de important să înțeleg de ce s-a ajuns la această situație dar, din păcate, nu este singulară.
Acum câțiva ani un profesor de matematică era condamnat la închisoare pentru că o minoră din grupul pe care îl avea în tabără a căzut (sau s-a aruncat) de la geamul pensiunii, în zăpadă și a murit de frig.
Am auzit tot felul de povești horror cu copii pierduți pe pârtie, sau în aglomerație, uneori prost echipați, rătăciți cu tot grupul, care se sperie sau au accidente ce puteau fi prevenite sau gestionate mai bine.
Ceea ce m-a făcut să-mi pun întrebarea ”Ce responsabilități și aptitudini ar trebui să aibă cel ce răspunde de copii în tabără?”. Și mai am una: ”În ce cadru legal ar trebui să se înscrie cel ce merge cu copii în tabără? Ce meserie ar trebui să aibă?”
Din păcate, răspunsul pe care l-am aflat la cea de-a doua întrebare este că în România nu există o meserie care să te pregătească pentru a organiza tabere cu copii. Da, chiar așa. Când am început proiectul Academia 1,61 și am aflat asta, nu mi-a venit să cred: Da, în România nu există o meserie care să-ți permită și să te pregătească pentru a organiza tabere cu minori. (Cel puțin nu așa cum organizăm noi)
Probabil foarte mulți dintre cei ce citesc asta, cam pe aici se vor face vineți la față și-mi vor transmite că mănânc ceva maro. Dar stați să vedeți:
Deci, cine poate duce copii în tabără? Un profesor, nu? Există cadru legal pentru profesorii care organizează tabere școlare, așa este. Singura problemă este că aceste cadre didactice au absolvit un modul pedagogic unde au învățat cum să predea și să gestioneze clasele de copii. Dar au învățat cum să gestioneze și să ghideze un grup de copii pe trasee montane marcate (drumeții ce se organizează uzual în tabere)? Au învățat cum să acorde primul ajutor, cum să se orienteze în teren accidentat, cum să negocieze cu unitățile de cazare, ce avize să le ceară acestora, sau alte elemente specifice unui ghid? Nu îmi amintesc să le fi văzut pe cele de mai sus în programa modulelor pedagogice.
Dar, poate că un ghid de turism ar fi mai bine pregătit, nu? Când am făcut cursurile de ghizi (local, național, montan, sau de speologie) nicăieri nu ne-a învățat nimeni cum să ghidăm și să avem grijă de copii. Ghizii, în marea lor majoritate nu învață cum să aibă grijă de minori, cum să-i liniștească, ce reguli să impună și ce reguli să nu impună grupului, cum să-i supravegheze sau să-i ajute cu probleme specifice copiilor, probleme pe care adulții nu le au. Ghizii nu se pregătesc să se conecteze emoțional la un copil căruia îi este dor de casă și totuși să nu-l alimenteze, cum să gestioneze un conflict între copii, cum să-i motiveze sau să le explice pe limba lor. Aici era util modulul pedagogic, dar nu este inclus în pregătirea specifică a ghizilor de orice natură din România.
Poate un ”animator centre de vacanță” ar fi mai potrivit. (Da, există meseria.) El știe să lucreze cu copii și știe să-i supravegheze în afara unităților de învățământ. Doar că nu este acoperit legal să ducă un grup de minori pe trasee montante, să facă drumeții (chiar pe trasee turistice marcate), sau să-i plimbe prin oraș, pe la obiective turstice. Practic, un animator centre de vacanță este competent să lucreze cu grupurile de copii în interiorul centrelor de vacanță (acreditate ca atare). Nu va putea organiza, de exemplu, o tabără cu cortul sau să-i supravegheze pe pârtie sau pe plajă.
Și atunci, soluția noastră a fost să le combinăm pe toate: Instructorii Academiei 1,61 au cursuri de formatori, module pedagogice, licențe de ghizi locali, ghizi naționali, ghizi montani, de speologie, unii sunt antrenori, instructori sportivi de schi, monitori de sporturi de alunecare pe zăpadă și toți au cursurile de prim-ajutor reînnoite de Crucea Roșie în fiecare an.
Dar puțini au investit atât în formare și cursuri. Deci, cine este cel care are grijă de copil în tabără?
De cele mai multe ori, taberele ”merg și așa”. Cu puțin bun simț și intuiție, toată lumea se întoarce acasă bucuroasă și sănătoasă. Carențele în pregătirea organizatorilor nu se văd, sau creează consecințe minore de genul: copilul plânge noaptea și sună părinții la ora două dimineața pentru că îi este dor de ei, copilul s-a întors bolnav din drumeție, cel mic a fost brutalizat de unii mai mari, un instructor a țipat la el, sau a fost mușcat de un kil de viespi după ce nu a fost supravegheat și și-a băgat gogoșarii în cuibul lor. Dar poate fi mai rău. Ca în cazurile de mai sus, poate fi mult mai rău.
Riscuri există permanent și, oricât de bine ar fi pregătiți instructorii de tabără, ele nu pot fi niciodată eliminate în totalitate. Dar pot fi reduse. Iar pregătirea instructorilor este invers proporțională cu gradul de risc la care sunt supuși participanții. Și noi am avut copii care s-au accidentat (destul de ușor) în taberele noastre. Se mai întâmplă. Uneori se întâmplă chiar sub ochii noștri și este doar o chestie de noroc sau ghinion. Cum spuneam, de multe ori riscurile nu pot fi eliminate în totalitate. Dar reacția instructorilor și modul în care ei știu să gestioneze o astfel de situație este foarte importantă căci pot face diferența dintre o julitură și o traumă.
Deci, cu cine pleacă cel mic în tabără?
_
Articol de pe blogul lui Andrei Samoil, www.andreisamoil.ro.
