Nu mi-e frică de virus cât mi-e frică de gloată
OK, deci a ajuns virusul chinezesc pe plaiurile mioritice.
Panică! Vine apocalipsa! O să murim, așa că să fugim, să ne pregătim! Să cumpărăm cât mai multe, să ne baricadăm în casă și să supraviețuim armatelor de zombie. Clar, morcovul proctologic a intrat cu tot cu frunze, pădure și pădurar. Sperăm ca măcar pădurarul să nu fie infectat și să nu stea în carantină în culcușul din rectul nostru. Și mie mi-a intrat puțin morcovul, dar pădurarul a rămas afară, din motivele pe care le voi explica mai jos.
Rețelele sociale s-au împânzit de posturi de toate felurile. Publicul s-a scindat din nou în două tabere: Pe de o parte sunt cei panicați, care își fac provizii de apă plată, iar pe de alta sunt cei ce râd aroganți de cei de mai sus și fac mișto de panica stârnită de ”o simplă gripă cu nume mai complicat”. Eu cred că nu fac bine nici unii, nici ceilalți.
Cred că, la fel ca în multe alte situații, o cale de mijloc este mult mai prudentă și mai utilă. Am auzit multe glume și sfaturi în ultima perioadă. Unele sunt bune, unele mă sperie, iar unele sunt direct nocive.
În ultimii zece ani trăiesc din organizarea de cursuri și tabere de supraviețuire (printre altele). Asta include obligatoriu și partea de pregătire psihologică pentru a ne asigura că, într-o situație de criză, într-o situație limită, mintea noastră rațională este pregătită și suficient de lucidă pentru a lua cele mai bune decizii. În acele situații, atitudinea și gândirea clară este mult mai importantă decât echipamentul pe care îl avem, proviziile și chiar antrenamentul anterior.
Astfel, concret, astăzi nu mă sperie virusul cât mă îngrijorează masele de oameni panicați și unele idei promovate de media și de rețelele sociale. O să încep cu hipsterii aroganți și ”relaxați”:
”Este o simplă gripă! Mortaliatea gripei este doar puțin mai mică decât a noului coronavirus. Gripa are mortalitate 2,1%, iar noul virus este undeva pe la 2,3%” – Nu chiar. CDC (SUA) și WHO (World Health Organisation) au publicat puțin alte valori: De gripă, în SUA, se estimează că în acest sezon s-au îmbolnăvit 41.000.000, au fost spitalizați 19.000.000 și au murit 41.000 de persoane. Asta înseamnă că au murit 0,1% din cei presupus infectați și 0,21% din cei ce au vizitat un spital. Nu 2,1%! (sursa)
WHO estimează rata de mortaliate a COVID-19 undeva la 3,4% din totalul cazurilor dar, întrucât nu sunt decât 36.872 de persoane ce s-au recuperat din totalul de 83.907 de bolnavi, procentul poate crește. În prezent, dintre cei ce au scăpat de boală într-un fel sau altul, 7,2% au murit. (sursa)
Deci nu este chiar ca o gripă. Riscul de deces este mai mare (de douăzeci de ori). Da, nu mult mai mare, nu ca la SARS (aprox. 10%) sau Ebola, dar totuși semnificativ mai mare. Ce ți-e și cu cifrele astea…
”Cum mă feresc de gripă, mă feresc și de coronavirus.” – Poate ar trebui să ne ferim puțin mai tare. Cred asta pentru că este ceva mai contagios decât gripa sezonieră. Tot WHO estimează indicele de contagiozitate (R0) ca fiind între 2 și 3. Asta înseamnă că un om infectează în medie alți doi sau trei. Gripa are în medie R0 de 1,3, iar SARS a avut 2,0. (Atunci când R0 scade sub 1, epidemia este în declin.) (sursa – in partea de jos a paginii) Deci este ceva mai virulent decât gripa și cred că ar trebui să fim puțin mai grijulii cu privire la ce măsuri de protecție luăm. Aici sunt recomandările de igienă emise de autoritățile române.
”Eu nu îmi fac provizii ca alți proști, să-mi expire mâncarea în dulap, să mă bat pe la cozi. Eu îmi iau un somon mic și mâine o să vedeți că nu se întâmplă nimic.” – Da, tentant, dar deja s-a întâmplat ceva. Deja nu mai găsești diverse chestii prin magazine sau le găsești greu și stai la cozi. Aici simt nevoia să sparg problema în două: virusul este un aspect, panica mulțimii este altul. Ele sunt legate într-o oarecare măsură, dar nu în totalitate. Magazinele s-au golit de făină înainte de a fi apărut primul caz confirmat în România. Deci panica forțează masele să reacționeze independent de datele virusului și, uneori, ilogic, dar gloata tot va reacționa. Și tu, hipstere, dacă voiai să-ți surprinzi iubita de 1 martie și să-i faci niște paste șmechere, s-ar putea să le găsești foarte greu.
Să te pregătești pentru virus mi se pare exagerat. Să te pregătești pentru panica gloatei mi se pare de bun simț. Degeaba te plângi pe Facebook de cât de proști sunt oamenii, degeaba pui glumițe și îi ironizezi, ei tot așa vor reacționa și tot vor fi făina și pastele greu de găsit. Statistic, în spațiile aglomerate, în caz de explozie, incendiu, cutremur sau bombă pusă de șerpilienii masonici, mor mai mulți oameni călcați în picioare în busculada dezorganizată decât în calamitatea în sine. Gloata este mai periculoasă. În orașe este la fel: sunt multe suflete pe metru pătrat.
Sigur, este tentant să ne ducem viețile obișnuite și să râdem de disperații panicoși care se pregătesc de apocalipsă, dar parcă nici să ignorăm o serie de scenarii plauzibile, care au avut loc în alte zone ale lumii: Oameni au fost trimiși în carantină și s-au aprovizionat mai greu, orașe au fost închise și s-au aprovizionat mai greu, transportul a fost perturbat în unele zone. Toate astea s-au întâmplat. Nu este sigur că se vor întâmpla și la noi, dar nici imposibil.
Atunci când mă pregătesc pentru o tură la munte sau în sălbăticie, îmi pun în rucsac unele lucruri (grele, pe care trebuie să le car) pe care sper că nu le voi folosi, dar nici nu îmi dă mâna să plec fără ele (telefon prin satelit, spray pentru urși, sondă de avalanșă, cască, trusă de supraviețuire, folie de urgență, bandaje etc.). Cam așa ar trebui să fie și cu pregătirile pentru această infodemie (panică) care este clar că a ajuns să ne afecteze independent de evoluția virusului. Sper că nu ne va afecta prea tare, dar aș fi iresponsabil să o ignor.
”Dacă mă molipsesc, nu spun la nimeni, să nu mă ia în carantină, mint dacă trebuie, mă duc acasă și o duc pe picioare. Se simte ca o gripă și o să mă imunizez fără să risc să ajung prin spitalele noastre jegoase.” – Da, știu, nimeni nu mai are încredere in sistemul sanitar de pe meleagurile noastre. Este foarte greu să ai încredere după ce am văzut toți mizeriile din ultimii ani. Și mie mi-e frică să calc în spitalele de stat, nu am încredere în procedurile lor și nici în personalul medical, dar, pentru numele lui Dumnezeu, anunță dacă suspectezi o astfel de infecție! Spuneam mai sus că WHO estimează o rată de transmisie a virusului (R0) destul de mare. Dacă te duci acasă și nu spui, sau spui târziu, nu știi pe cine mai infectezi și cine ajunge să se chinuie (sau să moară) ca urmare a deciziilor tale. Da, știu, ”decât să plângă mama…” dar chiar așa nesimțit și antisocial nu poți fi! Scutură-ți bine capul că a rămas neuronul blocat într-un colț. Dacă te simți rău, anunță doctorul de familie și apoi luptă-te cu sistemul. Nu îi expune pe alții.
Dar să nu uit și de cei din cealaltă extremă:
”O să închidă Firea orașul și o să murim aici de foame!” – Deși nu este imposibil, este foarte puțin probabil. Nici măcar în China orașele nu s-au închis ermetic și nimeni nu a murit de foame ca urmare a epidemiei. În scenariile cele mai sumbre, va fi probabil mai greu, cu siguranță va fi incomod, dar nu va fi o apocalipsă zombie sau stare de război. Poate nu este o idee rea de a face niște provizii de siguranță, la fel cum nu este o idee rea de a avea o trusă de prim ajutor în mașină în caz de accident, sau în casă în caz de cutremur, dar chiar să devalizăm panicați supermarketurile cred că nu este cazul.
Apropo, am văzut foarte mulți oameni zilele astea care făceau hernie ridicând grămezi de baxuri de apă. Asta chiar este degeaba. Într-adevăr, în situațiile de supraviețuire este importantă ”Regula Celor Trei” pentru a înțelege ordinea de priorități: Corpul uman funcționează 3 minute fără aer, 3 ore fără căldură, 3 zile fără apă și 3 săptămâni fără mâncare. Apa este pe prioritatea trei din patru, dar este foarte ușor să găsiți soluții pentru sterilizarea apei. Aducerea la fierbere este doar una dintre ele și printre cele mai simple.
”O să mă îmbolnăvesc! Mai bine stau în casă, cu ușile ferecate, până trece nebunia. Nu mai merg nicăieri!” – Da, asta este tentația și este primul instinct emoțional pe care îl avem. Dar cifrele nu sunt atât de sumbre. În China sunt aproximativ 1.386.000.000 de persoane. Cazurile de infectare cu COVID-19 din China sunt astăzi 78,832 și nu mai cresc atât de repede. Deci procentul de infectați este de 0,0056% din totalul chinezilor. Dacă se păstrează procentul și în alte țări, s-ar putea să trebuiască să ne îngrijoreze mai tare infecțiile cu TBC (de care nu se îngrijorează mai nimeni) decât noul coronavirus. Șansa de a ne infecta este, totuși, destul de mică. Este mai probabil să ne rănim într-un accident rutier. Totuși, ne suim zilnic în mașini. Nu cred că este cazul să ne fortificăm casele sau să nu ne mai plimbăm prin parc.
Chiar dacă aplicăm procentul doar la populația orașului Wuhan (11.000.000 de locuitori), ar fi fost infectată 0,7% din populație (deși numărul de cazuri din China este răspândit pe mai toată suprafața țării). Tot mică este, încă, probabilitatea de a fi infectat. Mai bine luăm lucrurile pe rând, nu ne precipităm și ne continuăm viața obișnuită manifestând o decentă prudență.
În analiza acestei situații și în încercarea de a-mi face un plan care să țină cont atât de epidemie cât și de infodemia și panica generată, am încercat să introduc doar date din surse oficiale. Altfel, mi s-a părut foarte greu să-mi formez o imagine de ansamblu cu tot zgomotul mediatic și panicos de breaking news din jur. În continuare nu sunt sigur că pot vedea lucrurile clar sau că pot anticipa ce se va întâmpla, dar, la fel ca în situațiile de supraviețuire sau de criză despre care vorbesc și uneori le simulez în evenimentele noastre, tehnica reperelor apropiate și a unei corecte ordini de priorități par a fi cele mai sigure.
_
Articol de pe blogul lui Andrei Samoil, www.andreisamoil.ro.
