Nu puțini sunt părinții români pentru care „mersul la munte cu cortul” înseamnă mai degrabă o modalitate necostisitoare de a te bucura de răcoare vara, într-un camping mai mult sau mai puțin amenajat, unde să faci grătare în timp ce copilul bate mingea sau stă pe tabletă alături – hai, poate și câteva drumeții scurte prin pădurea de lângă.
Academia 1,61 are o cu totul altă perspectivă față de ceea ce trebuie să însemne „cu familia la munte, la cort” – în primul rând din perspectiva copilului.
Scoaterea din zona de confort e esențială
Viața de adult e plină de încercări și de neprevăzut. Pregătirea pentru acest aspect inerent al vieții începe din copilărie, iar o experiență cu familia într-un mediu mai frugal decât casa e un „laborator” ideal. De la „făcutul focului cu tati” la colaborat ca echipă, cu toată familia, pentru depășirea unei dificultăți oarecare, copilul este pus în situații din care învață – sub „plasa protectoare” a părintelui – că viața nu e tot timpul roz și că nu totul va veni pe tavă, ca acasă.
„Casa” de la munte nu e acasă
Câteva zile la cort pot însemna, pentru un copil, prima și cea mai importantă lecție de organizare și de cultură ecologică. Acolo poate învăța că muntele este și al său pe cât este al tuturor celor din jur, că dacă acasă nu prea are chef să facă ordine în cameră, la munte e cam obligat să păstreze curățenia, și de lege, și de bunul simț.
„Cum, poate fi FUN și fără jocul meu preferat online?”
Muntele e un profesor excelent și adesea sever. În câteva zile de stat cu cortul alături de părinți, copilul poate învăța că nu doar omul, ci și natura trebuie respectate. Că succesul unui efort oarecare ține în egală măsură de pregătire și de organizare, pe cât ține și de execuție. Că nu toate lucrurile pe care și le dorește apar imediat, eventual dintr-un click, cum se întâmplă acasă și că satisfacția oferită de ceva făcut cu mâna ta poate fi mai mare și mai importantă decât un gadget nou-nouț primit cadou.
„Ai mei sunt echipa cea mai cea”
O experiență de tabără alături de copil obligă și părintele să iasă din zona de confort. Vechile rutine de-acasă nu mai funcționează, iar timpul de calitate petrecut cu întreaga familie curge diferit. Experiențele sunt mai intense, eșecul și succesul sunt ale întregii familii și nu individuale și sunt împărtășite ca atare. Părintele, mai mult decât copilul, trebuie să dea ce are mai bun – dar o poate face știind că-l pregătește pe cel mic pentru viitor și că alături de el nu e doar copilul lui, ci și un coechipier și un om pe care învață să se poată sprijini când va fi devenit adult.
