-Maria Zichisanu, mama lui Matei (13 ani)

Va multumesc pentru ca sunteti asa cum sunteti! Va multumesc pentru ca, intr-o zi, ati decis sa puneti in practica ideile voastre, si, mai ales, pentru ca ati fost hotarati sa luptati pentru ele! Va multumesc pentru ca impartiti cu noi bucuria voastra de a trai si explora viata!

Sunt unul din multii parinti ai acestei lumi. Imi doresc, pentru copiii mei, sa fie pregatiti pentru orice ii asteapta. Sa se simta bine in locuri cu dotari moderne si conditii cel putin bune, si la fel de bine in locuri in care doar cerul e deasupra lor. Imi doresc pentru copiii mei ca, indiferent de situatia in care se vor regasi la un moment dat, sa se descurce cu ce au la indemana: tehnologie sau ce le ofera natura, sa stie ca important pentru reusita ta, ca om, este sa inveti cum sa abordezi o situatie, si sa nu lasi situatia sa te depaseasca! Imi doresc pentru copiii mei sa invete un mod de a gandi si de a actiona echilibrat, drept si obiectiv, si, in primul rand, sa fie altruisti!

Si trebuie sa admit ca mi-e foarte greu sa-i indrum spre aceste lucruri in sistemul actual de invatamant…si in contextul actual al vietii cotidiene….

De aceea va multumesc pentru ca sunteti acolo pentru noi, pentru acest tip de nevoi, pentru acest tip de formare, pentru ca voi, prin ceea ce faceti, mie cel putin imi demonstrati ca valorile raman valori, indiferent de cat de mult se schimba structura societatii! Si daca invatam valorile de mici, vom sti sa le ducem mai departe, pentru ca pur si simplu vor face parte din noi!

Tabara de supravietuire este o lectie aplicata de viata atat pentru cei care au participat cat si pentru noi parintii, spectatorii pasivi, dar impresionati si recunoscatori! Este genul de “invatamant” la care doar visam, iar acum l-am descoperit in voi!

Nu am la indemana decat un termen “conventional”, care limiteaza mult sensul ideilor pe care as vrea sa vi-l transmit, dar il folosesc: MULTUMESC!!! Si asteptam nerabdatori urmatoarea experienta cu Academia 1,61!