Duke of Edinburgh Award

Vreau să știți că noi suntem foarte încântați de ceea ce încercați să realizați cu acești copii! Învățământul, într-adevăr, tinde către imbecilizare și închiderea orizontului copilului, însă nu toți dascălii sunt atât de îndoctrinați încât să intoxice... Matei are noroc și la școală de un om frumos, așa cum are și aici parte de o echipă de excepție! Felicitări și tot înainte!

Vă scriu pentru că simt nevoia de a vă da la schimb ceva, pentru ceea ce ne-ați dat voi nouă în acest weekend. Tehnic, este vorba de un feedback, dar unul care, nu știu de ce, nu s-a putut deloc încadra în șablonul vostru tipărit. Feedback în sensul de reacție directă la proces, care e gata să intre din nou la intrare, pentru a-l confirma, dar și metamorfoza subtil în ceva fundamental identic, dar totuși mai împlinit, cam ca inelele unui copac, la trecerea încă unui an. Să nu mai batem câmpii. M-am bucurat enorm să găsesc niște oameni tineri, cu optimismul, energia și pofta de viață specifice vârstei, însă cu o maturitate, o rigoare și o pregătire cum eu unul nu am mai văzut decât la generația părinților noștri. Să simt în spatele unei imagini de totală prietenie, flexibilitate, jovialitate, copilărie — o plasă de siguranță fermă formată din cunoaștere, reguli, rigoare, respect și multă, multă inteligență — calități atât pe cale de dispariție, cât și larg ignorate de o masă din ce în ce mai mare de consumatori. M-am simțit foarte bine în prezența voastră.

Împreună cu prietenii noștri de la Academia 1,61, învățăm lucruri noi, ne aducem aminte ce-am mai uitat pe parcurs și – mai ales – retrăim momentele magice ale copilăriei. Cu zâmbetul pe buze, pe tatami, în apă sau pe cărări de munte, copiii noștri descoperă lumea cu toate ale ei: prietenie, efort, bucurie, greutăți, satisfacții, natură, sănătate.

Mi-a plăcut când ne-am cățărat pe munți și am învățat să folosesc busola. Am învățat să mă orientez folosind busola, să mă cațăr și să cobor cu frânghia. Recomand taberele Academiei pentru că te învață multe lucruri noi și să perseverezi întotdeauna pentru a ajunge la rezultat.

Mi-a plăcut sudarea legăturilor dintre părinți și copii, dar și faptul că am cunoscut oameni noi, minunați, împreună cu care am reușit să mă întorc în timp, pe vremea când nu ne trebuiau prea multe pentru a fi fericiți. Am învățat că niciodată nu este prea târziu pentru a redeveni adolescent și mi-am reamintit multe lucruri pe care le-am învățat atunci și pe care nu mă mai așteptam să pot să le folosesc vreodată (să mă orientez cu busola, să fac un soi de alpinism, să aprind focul cu amnarul, să trag cu prastia și mai ales să nu renunț atunci când corpul îmi spune că este timpul să mă opresc). Recomand taberele Academiei adulților, tocmai pentru sentimentul de întoarcere în timp pe care l-am trăit și care sunt convins că va fi trăit de orice adult care mai are în el o fărâmă de praf magic.

Am participat în cadrul Academiei 1,61 la multe activități, dar la suflet mi-a rămas ziua petrecută într-un dojo de Aikido, în familie, alături de fetița mea. Am învățat în această zi să am și altfel încredere în copilul meu, să îl cunosc și din alte perspective, am petrecut niște ore importante și foarte, foarte plăcute. Tot în această zi am remarcat profesionalismul, implicarea și plăcerea cu care formatorii Academiei 1,61 iau parte la activitățile pe care le desfășoară. Sunt hotărâtă și convinsă că în 2014 voi participa la mult mai multe activități alături de ei, ceea ce vă sfătuiesc din suflet să faceți și voi, pentru că, cu siguranță, nu veți avea regrete și vă veți dori să reveniți iar și iar. Cu drag, Roxana.

Felicitări Academiei 1,61 pentru proiectele pe care le inițiază și care sunt adresate copiilor, tinerilor, dar și adulților. Ca mamă și îndrumător de copii, știu cât este de greu să reușești să îi ajuți să se integreze mai bine în mediul social, să îi înveți ce înseamnă respectul, să îi înveți ce înseamnă altruismul și să îi ajuți să devină persoane responsabile. Academia 1,61 este o echipă de tineri entuziaști și pregătiți să facă aceste lucruri prin diferite tabere și programe pe care le organizează, cum ar fi tabere de supraviețuire, de orientare, de învățare a anumitor sporturi benefice dezvoltării fizice. Îi salut și mă bucur că există și în România tineri cu spirit de inițiativă care nu lasă planurile pe hârtie, ci se luptă pentru concretizarea lor.

Vă mulțumesc pentru că sunteți așa cum sunteți! Vă mulțumesc pentru că, într-o zi, ați decis să puneți în practică ideile voastre și, mai ales, pentru că ați fost hotărâți să luptați pentru ele! Vă mulțumesc pentru că împărțiți cu noi bucuria voastră de a trăi și explora viața!

Am simțit nevoia de a vă scrie câteva rânduri, pentru că vreau să vă spun că Tudor s-a întors mulțumit, senin, optimist din tabăra de schi, cum, poate, nu l-am mai văzut de mult timp. În seara întoarcerii, obosit fiind, în mașină, pe drumul către casă, precum și acasă, pregătindu-se pentru culcare, nu contenea să zâmbească și să povestească despre debate, atacul la persoană și despre ceața psihologică din care l-ar fi scos Andrei, despre faptul că a reușit să nu mai fie atât de competitiv și a putut să se bucure de schi, despre colegii din tabără, cu toții OK. Cu alte cuvinte, ale voastre, adevărata educație prin experiențe inedite. Am fost o mamă fericită și vă mulțumesc mult pentru acest lucru.