Rareş Răducanu, 39 ani

” Mie mi-a placut sudarea legaturilor dintre parinti si copii, dar si faptul ca am cunoscut oameni noi, minunati, impreuna cu care am reusit sa ma intorc in timp, pe vremea cand nu ne trebuiau prea multe pentru a fi fericiti. Am invatat ca niciodata nu este prea tarziu pentru a redeveni adolescent si mi-am reamintit multe lucruri pe care le-am invatat atunci si pe care nu ma mai asteptam sa pot sa le folosesc vreodata (sa ma orientez cu busola, sa fac un soi de alpinism, sa aprind focul cu amnarul, sa trag cu prastia si mai ales sa nu renunt atunci cand corpul imi spune ca este timpul sa ma opresc). Recomand taberele academiei adultilor, tocmai pentru sentimentul de intoarcere in timp pe care l-am trait si care sunt convins ca va fi trait de orice adult care mai are in el o farama de praf magic. Recomand taberele academiei copiilor, pentru ca au nevoie si de altceva decat de tablete, telefoane inteligente si alte device-uri care pretind ca ne fac viata mai frumoasa, dar reusesc sa ne instraineze unii de altii. Si pentru ca fiica mea a descoperit singura ca un leagan de lemn agatat de un brad in varful muntelui, langa o cabana, dupa o drumetie minunata, dar obositoare, este suficient pentru a o face fericita. Daca fiica mea a descoperit acest lucru, sunt sigur ca la fel va face orice copil cu un oarecare spirit de aventura. Recomand taberele academiei familiilor, pentru ca facand echipa parintii si copiii, construind impreuna cortul, dormind impreuna in acelasi cort si ajutandu-se unul pe altul la urcus sau la coboras sau la multitudinea de probe care trebuie sa fie trecute impreuna, se creeaza sau se sudeaza o legatura fantastica. Cred ca exista si un pericol: daca ai facut o data asta, devii dependent. Astepti cu greu urmatoarea data in care vei putea sa o faci din nou. Dar este o dependenta frumoasa si sanatoasa, pe care o doresc tuturor. “