Dupa fiecare tabara cu Academia 1,61 spun ca a fost cea mai frumoasa de pana atunci, deoarece taberele sunt din ce in ce mai bune. Chiar si dupa acesti 2 ani petrecuti impreuna nu as putea spune care dintre tabere este preferata mea. Fiecare dintre ele este speciala in felul ei, iar in fiecare dintre ele am trait unele dintre cele mai tari senzatii si mi-am facut majoritatea amintirilor frumoase care definesc o parte din mine. Academia m-a marcat intr-un fel deosebit.
In prima tabara am ajuns cand abia facusem 11 ani (tabara de familii). Parintii mei au vazut un afis in Decathlon. De atunci sunt indragostita de activitatile organizate de Andrei si Ioana Samoil si m-am lipit de ei, nefiind aproape nicio tabara pe care sa o ratez. Pe parcurs au mai venit traineri, iar familia Academiei s-a marit, dar eu sunt fericita ca pot spune ca sunt aici de dinainte de inceputuri. Entuziasmul si mandria pe care le am atunci cand vad cum acest proiect se dezvolta si oamenii care se cunosc si imprietenesc aici sunt de nedescris.
In tabara de Scuba din Tyuleneovo am putut sa-mi foloseesc brevetul de scufundari pe care l-am luat acum 2 veri tot cu Academia. Marea a fost impresionanta, fie ea agitata sau gata de scufundari. Bancuri de pesti colorati si stralucitori ne inconjurau, crabii si meduzele domneau peste largul marii, iar epava si pesterile inundate de apa pe care le-am vizitat au fost de neuitat. Ne-am scufundat cu aer si echipament specific scafandrilor, dar am mers si la liber sau cu snorkel pentru a descoperi si explora fundul marii. In tipul liber jucam jocuri de cunoastere sau cabana (printre care si mult cunoscutele Dixit si Varcolaci). Cateodata, pur si simplu mergeam pe alte plaje poate doar si de dragul schimbarii de peisaj, unde jucam jocuri de echipa si infruntam valurile. Dar de parca asta nu ar fi fost de ajuns, in paralel trebuia sa dezlegam si misterul cadrului imaginar.
Evident, m-am distrat pe cinste, insa nu ma credeti pe cuvant. Veniti si incercati pe propria piele, ca sa aveti si voi ce povesti si spune mai departe!
– Maria Mitrea, 13 ani
